Lagrangian interactions within a special class of covariant mixed-symmetry type tensor gauge fields

Consistent nontrivial interactions within a special class of covariant mixed-symmetry type tensor gauge fields of degree three are constructed from the deformation of the solution to the master equation combined with specific cohomological techniques. In spacetime dimensions strictly greater than four, the only consistent interaction terms are those gauge invariant under the original symmetry. Only in four spacetime dimensions the gauge symmetry is found deformed.Comment: 24 pages; two equations corrected; matches the published versio

Imaging of atomic orbitals with the Atomic Force Microscope - experiments and simulations

Atomic force microscopy (AFM) is a mechanical profiling technique that allows to image surfaces with atomic resolution. Recent progress in reducing the noise of this technique has led to a resolution level where previously undetectable symmetries of the images of single atoms are observed. These symmetries are related to the nature of the interatomic forces. The Si(111)-(7x7) surface is studied by AFM with various tips and AFM images are simulated with chemical and electrostatic model forces. The calculation of images from the tip-sample forces is explained in detail and the implications of the imaging parameters are discussed. Because the structure of the Si(111)-(7x7) surface is known very well, the shape of the adatom images is used to determine the tip structure. The observability of atomic orbitals by AFM and scanning tunneling microscopy is discussed.Comment: 21 pages, 17 figure

Irreducible Hamiltonian approach to the Freedman-Townsend model

The irreducible BRST symmetry for the Freedman-Townsend model is derived. The comparison with the standard reducible approach is also addressed.Comment: 18 pages, LaTeX 2.0

Morphopathological considerations in pulmonary hydatid cyst complicated by endobronchial rupture

Catedra de chirurgie, ortopedie și anesteziologie pediatrică, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Centrul Național Științifico- Practic de Chirurgie Pediatrică ,,Natalia Gheorghiu”, Institutul Mamei şi Copilului, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Atitudinea faţă de cavitatea reziduală post-echinococectomică este diferită, mai frecvent recurgându-se la obliterarea acesteia prin capitonaj, care are ca scop prevenirea pierderilor de aer în urma fistulelor bronhiale reziduale, fiind un deziderat până în prezent. Scopul: Stabilirea aspectelor morfopatologice în chistul hidatic pulmonar complicat prin ruptură endobronșică după 72 ore de la survenirea complicaţiei la copii. Material şi metode: Studiul prevede examinarea chistului larvar, a ţesutului pulmonar perichistic, selectat în 635 probe tisulare, utilizând reţeaua de histoprocesare, şi coloraţie automatizată „Diapath” aplicând metodele H&E, van Geison, selectiv Orceina şi A&E. Rezultate: Prin examinările histologice retrospective şi prospective, s-au relevat modificări în larvochist şi parenchimul pulmonar perichistic. Acestea fiind caracterizate prin modificări degenerescente, necrolitice, infiltrativ-inflamatorii polimorfocelulare în 95% cazuri, cu o frecvenţă de 57% a fisurelor intra- şi transcuticulare, prezenţa membranei proligere în 15%, şi a elementelor germinative parazitare în 37% cazuri. Ţesutul capsular fiind divers hialinizat cu modificări alterativ - erozive, persistării aspectului vascular sinusoidal cu elemente granulocitare în amestec cu eozinofilic. Perichistic fiind atestată o alveolită de tip macrofagal, exudativ-fibrinoasă şi leucocitară în 65% cazuri. Reţeaua vasculară a relevat fenomene de stază, agregaţie şi trombi micşti, vasculite necrotico-fibrinoide, iar pleura viscerală în 48% cazuri – cu diverse proliferări a mezoteliocitelor în aspect micro-papilomatos. Concluzii: Chistul hidatic pulmonar complicat prin ruptură endobronşică este caracterizat de modificări necrolitice a capsulei cu eozinofilie, sindrom trombo-vascular acut; pneumopatie perichistică, pleurezie reactivă micropapilomatoasă mezotelială ce determină o morbiditate postoperatorie îndelungată.Introduction: The attitude towards residual cavity after echinococectomy is different. It is frequently managed by the obliteration through capitonnage, which aims to prevent air leaks as a result of residual bronchial fistulas, it being a desideratum so far. Aim: To establish morphopathological aspects in pulmonary hydatid cyst complicated by endobronchial rupture after 72 hours of complication occurrence in children. Material and methods: The study included the examination of the larval cyst, pulmonary percystic tissue selected in 635 tissue samples, using the histoprocessing network, and „Diapath” automated staining, applying the following methods: H&E, van Geison, selectively Orcein and A&E. Results: The retrospective and prospective histological examinations revealed changes in larval cyst and pulmonary pericystic parenchyma. They are characterized by degenerative, necrolytic, infiltrating inflammatory polymorphocellular changes in 95% of cases, with a frequency of 57% of the intra- and transcuticular fissures, the presence of proligerous membrane in 15% and parasitic germ elements in 37 %of cases. Capsular tissue is diversely hyalinized with alterative-erosive changes, the prevalence of sinusoidal vascular appearance with granulocyte elements mixed with eosinophils. Pericystically it was attested macrophages, exudative-fibrous and leukocytes alveolitis in 65% cases. The vascular network revealed stasis phenomena, aggregation and mixed thrombus, fibrinoid-necrotizing vasculitis and visceral pleura with different proliferation of mesotheliocytes of micro-papillomatous aspect in 48% of cases. Conclusions: Pulmonary hydatid cyst complicated by endobronchial rupture is characterized by necrolytic changes of eosinophilic capsule with acute thrombo-vascular syndrome, pericystic pneumopathy, reactive micropapillomatous mesothelial pleuritis resulting in a prolonged postoperative morbidity

Contemporary concepts in laparoschizis (Literature review)

State University of Medicine and Pharmacy „Nicolae Testemiţanu„ Surgical Pediatric Infections Laboratory MSPI Institute of Mother and Child Care Laboratory of surgical correction of congenital defects in childrenSummary This article examines contemporary issues of etiopathogenesis, clinical picture, diagnosis and treatment methods in laparoschizis which are reflected in literature. Despite the progress of surgical correction strategies, principles of surgical treatment of congenital abdominal wall defects are still the same: to reduce the eviscerated abdominal cavity organs in safe conditions, closure of the abdominal wall defect with an acceptable cosmetic appearance, identification and treatment of associated malformations, establishing an independent nutrition support until switching to a complete enteral nutrition and detection and adequate treatment of abdominal, intestinal complications or wound. The prognosis of this malformation is severe

Aspecte morfopatologice în omfalocelul necomplicat la nou-născuți

Scopul studiului constă în elucidarea particularităților morfostructurale și morfofuncționale ale peretelui și zonei regionale a omfalocelului necomplicat în estimarea prognosticului evoluției complicațiilor locale și alegerea tacticii de tratament. În lotul de studiu au fost incluși 18 nou-născuți din nașteri la termen de gestaţie de 37-40 săptămâni, cu masa ponderală la naștere 2850-3780 g, dintre care 4 (22,2 %) cu omfalocel major și 14 (77,8 %) cu omfalocel minor și mediu necomplicat, predominând formele de dimensiuni medii. Examinării morfologice au fost supuse regiunea limitrofă la nivelul peretelui abdominal, peretele și regiunea bolții omfalocelului și sectoarele din cordonul ombilical adiacent. Material pentru examinările histomorfologice au servit probele tisulare (1,0×1,0×0,5 cm) prelevate intraoperator și din piesele anatomo-chirurgicale din zonele menționare ale omfalocelului, în medie 6-7 probe. La etapa de colorare s-au utilizat metodele: hematoxilină-eozină (H&E) şi selectiv Van Gieson (VG), pentru evidenţierea țesutului conjunctiv, şi Azur-Eozină (A&E), pentru testarea prezenţei florei micotico-bacteriene. În funcție de zonele cercetate ale omfalocelului și țesuturile din zona limitrofă, inclusiv în bioptatele musculaturii abdominale, a fost observată o variație structurală a componentei tisulare și vascularizării. În probele prelevate din vecinătatea zonei omfalo- abdominală, începând cu regiunea limitrofă cu structurile tisulare abdominale (nivelul de rezecţie), în peretele omfalocelului în limitele a 1,5 -2 cm, pe unele arii până la 3 cm, spre bolta sau zona apicală a omfalocelului au fost depistate structuri mozaice asemănătoare arhitectural cu cele abdominale, zona internă muco-conjunctiv-vascularizată fiind bogată în fibre și dotată cu o rețea vasculară mult mai dezvoltată. Rezultatele studiului a permis de a conchide că structura morfologică a omfalocelului reprezintă o membrană muco-conjunctiv- epitelială dimorfă, determinată de componenta mezotelio-fibro-epidermală, cu prezența țesuturilor predecesorii fibro-musculare și vasculare mixte sanguino-limfatice și folicular limfoide protectoare locale, care în perioada extrauterină au un impact semnificativ în evoluția proceselor reparative. În omfalocelul necomplicat există unii factori de risc major în evoluția rupturilor spontane, proceselor inflamatorii prin contaminarea complexului placentar, riscul sindromului tromboembolic placento-fetal și în peretele omfalocelului în perioada intranatală cu repercusiuni evidente hemoragice, neonatal precoce, la nivel de omfalocel. Au fost identificate unele particularități etiopatogenetice ce confirmă parțial ipoteza înaintată de unii autori că omfalocelul se dezvoltă secundar unor dereglări de migrare și de maturizare a mioblastelor în peretele abdominal. CONCLUZII. În omfalocelul de dimensiuni majore necomplicat, cu disproporție viscero-abdominală semnificativă, ținând cont de structura arhitecturală a sacului, există condiții favorabile pentru procesele reparative, cu epitelizarea treptată a sacului și transformarea lui în hernie ventrală. Rata scăzută a letalității în lotul studiat justifică conduita conservativă în formele date ale malformației. În afectarea intraamnională există riscul de penetrare a componentului infecţios-inflamator a omfalocelului, îndeosebi în cazurile rezolvate cu întârziere, cu o posibilă contaminare postnatală.The purpose of the study was to elucidate the morphostructural and morphofunctional features of the wall and regional area of uncomplicated omphalocele in estimating the prognosis of evolution of local complications and the choice of treatment tactics. The study group included 18 new-born babies, 37- 40 weeks of gestation, with birth weight 2850-3780 g, of which 4 (22.2%) with major omphalocele and 14 (77, 8%) with minor and medium uncomplicated omphalocele, predominantly medium-sized one. The morphological examination was performed on the adjacent region of the abdominal wall, the omphalocele domewall and the adjacent umbilical cord areas.Tissue samples (1.0×1.0×0.5 cm) of anatomical-surgical specimens taken intraoperatively from the mentioned omphalocele areas, on average 6-7 samples, were used as material for histomorphological examinations. At the staining stage the following methods were used: hematoxylin-eosin (H & E) and selectively Van Gieson (VG) to highlight the connective tissue, and Azur-Eosin (A & E) to test the presence of mycotic-bacterial flora. Depending on the investigated areas of the omphalocele and the tissues in the adjacent area, including abdominal muscle biopsy, a structural variation of the tissue and vascularization component was observed. In the samples taken nearby the omphalo-abdominal region, starting with the region adjacent to the abdominal tissue structures (resection level), in the omphalocele wall within 1.5-2 cm, in some areas up to 3 cm, towards the domor apical area of omphalocele, mosaic structures similar architecturally to the abdominal ones were found, the internal muco-connective-vascularized area being rich in fiber and supplied with a much more developed vascular network. The results of the study allowed to conclude that the morphological structure of omphalocele represents a dimorphic muco- connective-epithelial membrane determined by a mesothelial-fibro-epidermal component has been established, with the presence of the predecessor fibro-muscular tissue and mixed vascular blood-lymphatic and protective local follicular-lymphoid, tissues which during the extrauterine period have a significant impact on the evolution of reparative processes.In the uncomplicated omphalocele there are some major risk factors in the development of spontaneous ruptures, inflammatory processes by placental complex contamination, the risk of thromboembolic placental-fetal syndrome during the intranatal period with obvious hemorrhagic and early neonatal repercussions on the omphalocele level.Some etiopathogenetic features have been identified which partially confirm the hypothesis advanced by some authors that omphalocele develops secondary to migration and maturation disorders of myoblasts in the abdominal wall. Thus, in the uncomplicated major omphalocel, with significant viscero-abdominal disproportion, taking into account the architectural structure of the sac, there are favorable conditions for reparative processes, with the gradual epithelization of the sac and its transformation into ventral hernia. The low rate of lethality in the studied group justifies conservative behavior in the given form of malformation. In intra-amnional involvement there is a risk of penetration of the infectious-inflammatory component of the omphalocele, especially in delayed cases, with possible postnatal contamination